Nu mai știu când era asta exact, dar sunt niște luni de-atunci. Stăteam cu Ion la una mică și, dintr-una-ntr-alta, îi spun: „Știi, cunosc un om foarte interesant. Am împărțit ani de zile tejgheaua la Que Pasa, știam că desenează, dar ultimele lui picturi m-au lăsat mut. Stai să-ți arăt.” Ion se afundă în ecranul telefonului preț de cîteva minute, și zice „Păi… nu putem vorbi cu el să facă coperta?”. S-a lăsat liniștea peste mintea mea, pentru că n-am avut curaj să-mi imaginez ce-ar fi putut să iasă. În cel mai bun sens.