Ion e fratele meu mai mare. Când s-a tras la sorți din pălăria cu calități, el a nimerit creativitatea și inteligența. Eu m-am ales, în schimb, cu faptul că-s mai înalt și am ochi albaștri. A, și sunt și mai tânăr cu un an. El e în spatele tuturor conceptelor legate de călătoriile până-n Mongolia ale neamului nostru.

Când, în 2009, adunați la un brainstorming, mi-a zis să vând kilometri, am crezut inițial că totuși și-a înfipt mâna poate prea adânc în sacul de creativitate, că a luat-o razna. Auzi tu, să vând kilometri. Cine-a mai pomenit? „Crowdfunding”, pe vremea aia, era un cuvânt care abia se năștea, și mai aveau să treacă niște ani până să și auzim de el. A doua zi dimineață, după o noapte aproape dormită, în care gândul ăsta nu m-a lăsat în pace, am știut: am să vând kilometri. Și asta am făcut. Ion nu e nebun.

După a doua călătorie spre Mongolia aveam, cum am mai zis, o ceritudine. Că dacă e să se materializeze în vreun fel povestea călătoriei, ori se va ocupa Ion de asta, ori nu se va ocupa nimeni. A urmat „da”-ul de la Slobozia, după care epopeea asta al cărei sfârșit pare că nu vrea nicicum să se arate, a publicării unei cărți. N-o să mă apuc să înșirui aici toate frumoasele idei, sau cel puțin nu acum. S-a muncit mult, s-a stors mult creier. Tot ce înseamnă DUSÎNTORS, volumul nostru concept, e scorneala lui Ion, și-o să vedeți, nu-i puțin lucru. La urma urmei, e o alăturare de cuvinte pe care o aștept de 43 de ani să se întâmple, să pot zice așa, cu un zâmbet mustăcit și-un nas la a cărui înălțime nimeni nu-mi poate ajunge, poate simplu, dar cel mai important: un produs al fraților Barbu.

N-avem o poză cu Ion în proces creativ, dar poftiți ilustrație cu el în plină razie Red Dead Redemption, alături de asistentul Moacă, foarte implicat.

Ion, în marea internetului, stă pe insula asta: https://giantpencil.work/