Preambul #3

La jurnalul lui Vladimir ne-am scărpinat mult în cap. Am trecut prin multe variante de paginare, pe care n-am să le enumăr aici, și n-am fost mulțumiți de mai nimic. Rând pe rând, toate ideile noastre s-au dus la gunoi, până într-un final, când am ajuns obosiți la concluzia că sigurul mod în care o putem scoate la capăt este să lucrăm cu un ilustrator. Știu, probabil vă întrebați ce s-a întâmplat cu fotografiile mele, de ce nu le-am folosit pe alea? Și eu m-am întrebat, însă nu foarte mult. Am ales să nu facem asta din simplul motiv că am considerat nepotrivit să ilustrăm jurnalul unui copil cu niște fotografii ale unui adult. Adultu’ să-și vadă el de jurnalul lui și să ne mai scutească. Și bine-am făcut.
Marian e motociclist, arhitect, desenează fantastic, iar aluatul din care e construit conține un ingredient în exces: bunul simț. El a desenat ilustrațiile pentru Vladimir, cele pentru mine, și cam tot ce e desen în cartea DUSÎNTORS.
Îl puteți găsi ori îngropat cu motocicleta prin vreun noroi, ori pe pagina de instagram unde are niște stickere numai bune de lipit pe valiza care vă-însoțește în călătorii.